Intervalul dinamic al unei camere este de obicei definit ca abilitatea camerei de a detecta atât semnale luminoase, cât și semnale slabe în aceeași imagine. În aplicațiile de imagistică care implică măsurarea precisă a intensității luminii, intervalul dinamic poate fi definit și ca numărul de pași discreți de măsurare a intensității pe care o cameră îi poate furniza, deși definiția matematică este aceeași.

Figura 1 vizualizează relația dintre capacitatea maximă a sondei și intervalul dinamic. Figura 1A: Capacitatea maximă redusă a sondei face ca imaginea să piardă informații despre semnalele luminoase. Figura 1B: Capacitatea maximă ridicată a sondei face ca imaginea să obțină informații complete de la semnale slabe la semnale luminoase.
O cameră cu gamă dinamică ridicată va putea detecta semnale puternice fără saturație, în timp ce semnalele slabe nu se pierd peste pragul de zgomot al camerei. Gama dinamică este cel mai frecvent exprimată ca raport în decibeli (dB), referindu-se la raportul dintre cel mai luminos semnal detectabil, reprezentat decapacitate maximă a puțului, față de pragul de zgomot al camerei, dat de camerăzgomot de citireAmbele cantități sunt măsurate în electroni, iar formula pentru convertirea într-un raport în decibeli este:
